Un bărbat de 68 de ani, cunoscut în comunitate ca Mihai, a murit recent în județul Vaslui.
Chiar și după deces, drumul său spre locul de veci a fost presărat cu obstacole care au pus familia și cunoscuții în fața unei situații greu de imaginat: sicriul i-a fost lăsat pe câmp, din cauza unui drum rural transformat în noroi adânc.
Sicriul, lăsat în câmp din cauza drumului impracticabil
Trupul neînsuflețit a fost ridicat de la Medicina Legală de un hușean împreună cu asistenta socială a comunei. Cei doi au achitat transportul cu o dubă, însă traseul până la gospodăria defunctului s-a dovedit aproape imposibil: segmentul final, greu accesibil, era acoperit de nămol, iar autovehiculul nu a putut înainta. În fața impasului, șoferul a oprit cursa și a lăsat sicriul pe un teren din apropiere.
Oamenii care au asistat la scenă au reacționat cu revoltă și compasiune față de situația bărbatului ajuns, fără voia lui, simbol al neputinței în fața infrastructurii precare.
„Doamne ferește! Ce înseamnă să fii necăjit, al nimănui!”
Cu sprijinul groparilor, s-a găsit o variantă improvizată pentru a transporta rămășițele pământești până la locuința modestă a lui Mihai, acolo unde, potrivit obiceiului, ar fi trebuit să fie vegheat înaintea înmormântării. Deși momentul a adus o minimă rezolvare, tensiunea a rămas, iar incertitudinile s-au adâncit.
Slujba, blocată de refuzul preotului ortodox
La scurt timp, familia s-a lovit de o nouă dificultate: preotul ortodox din satul Stroiești a refuzat să oficieze slujba pe motiv că defunctul ar fi fost de confesiune catolică. Clericul a invocat rânduiala canonică, potrivit căreia nu poate ține slujba de înmormântare unui credincios din altă confesiune. Astfel, apropiații au rămas în căutarea unei soluții care să permită rostirea rugăciunilor de despărțire.
Între timp, s-a luat în calcul varianta unei înhumări fără ritual religios, dacă nu va fi găsit un preot care să accepte rânduiala. Situația a fost rezumată, cu amărăciune, de un hușean care sprijină, din proprie inițiativă, astfel de cazuri grele:
„Oricum ar fi, îl îngropăm mâine, că nu îl mai putem ține. A murit de duminică deja. Îl îngropăm fără preot, nu avem ce face altceva.”
În comunitate, veștile au circulat rapid, iar discuțiile s-au concentrat atât pe condițiile de drum care au împiedicat transportul, cât și pe diferențele confesionale care au blocat slujba. Localnicii au subliniat caracterul excepțional al unei asemenea situații și au încercat, după puteri, să asigure măcar riturile minime de priveghere la domiciliu.
În gospodăria sărăcăcioasă unde a fost depus, rudele și câțiva vecini au pregătit ceea ce este necesar pentru priveghi, în timp ce se caută încă o rezolvare care să permită oficierea rugăciunilor, conform credinței celui plecat. Groparii rămân în așteptare, pregătiți să intervină la semnalul familiei, în funcție de deznodământul acestor demersuri.