În dezbatere se află o inițiativă legislativă care propune scutire de la plata impozitului pe locuință pentru proprietarii care nu au acces la rețele publice esențiale.
Măsura nu este încă în vigoare; este o propunere discutată public.
Ce prevede propunerea și de ce a apărut
Textul proiectului se concentrează pe situațiile în care proprietarii nu sunt conectați la servicii de bază – canalizare, alimentare cu apă și distribuția gazelor naturale. Pentru astfel de imobile, autorii proiectului susțin că este echitabil ca proprietarii să nu suporte același nivel de taxare ca în zonele complet utilate.
Demersul vine pe fondul nemulțumirilor generate de creșterea impozitelor locale din unele unități administrativ-teritoriale, cu raportări de majorări de până la 150–200% față de anii anteriori. Ideea centrală este corectarea diferențelor dintre proprietățile care beneficiază de infrastructură publică funcțională și cele care nu au acces la astfel de rețele.
Spiritul proiectului este de a evita tratamentul uniform acolo unde condițiile obiective diferă semnificativ. Astfel, pentru locuințele fără utilități publice funcționale, se propune exceptarea de la plata impozitului pe clădiri, până la remedierea situației sau conectarea efectivă la rețele.
Cine ar beneficia și ce spune Ilie Bolojan
Cei vizați de modificare sunt, în special, proprietarii din zone în care lipsesc utilități de bază – frecvent în mediul rural sau în comunități aflate la marginea localităților. În absența apelor curente, a canalizării ori a gazelor naturale, scutirea ar funcționa ca un mecanism de echilibrare fiscală între contribuabili.
„În condițiile în care, de exemplu, ai stat pe o stradă neasfaltată care s-a asfaltat anul trecut, locuiești într-un bloc care s-a reabilitat termic din fonduri europene, nu ai avut canalizare, te racordezi la canalizare, se face o șosea de centură pe care câștigi 5 minute în fiecare zi înseamnă că valoarea proprietății tale, zona în care locuiești este mai accesibilă, este mai curată, crește și este logic să se contribuie cu o sumă mai mare de bani la bugetele locale pentru ca aceste proiecte de investiții să poată fi continuate”.
Mesajul de mai sus subliniază legătura dintre investițiile publice, creșterea valorii proprietăților și nivelul contribuțiilor la bugetele locale. Din această perspectivă, proiectul discutat încearcă să traseze și reversul: acolo unde lipsesc rețelele publice funcționale, sarcina fiscală să fie ajustată în consecință, pentru a reflecta realitatea din teren.
Autorii inițiativei pornesc de la ideea că nu este corect ca un proprietar fără infrastructură să achite impozite comparabile cu ale unui proprietar care beneficiază de servicii publice complete. Până la finalizarea dezbaterii și eventuala adoptare a modificărilor, regulile actuale rămân aplicabile contribuabililor.
În practică, multe gospodării izolate sau din cartiere nou-formate nu sunt încă racordate la apă, canalizare ori gaze naturale, deși imobilele au fost impozitate la fel ca în zonele deja modernizate. Propunerea urmărește ca această discrepanță să fie recunoscută fiscal, până la momentul în care rețelele publice devin efectiv disponibile și funcționale.