O realitate dureroasă și inacceptabilă se ascunde în spatele ușilor închise ale multor case din România și a acelei realități este violența domestică. Această problemă socială clasificată frecvent ca problemă privată afectează o mulțime de persoane, majoritar femei și copii, și produce consecințe semnificative atât fizice cât și psihice pentru victimele sale.
Violența domestică apare sub diverse forme care includ agresiune fizică și verbală și abuz emoțional, sexual și economic.
Luptându-se cu frica, rușinea și dependența financiară, victimele nu se atrevă să caute ajutor sau să-și denunțe preda lor.
Cifrele oficiale doar reflectă vârful aisbergului în timp ce multe incidente de violență domestică rămân neportocale autorităților.
Acest fenomen este dificil de înțeles în dimensiune reală datorită lipsa statisticilor complete și toleranței persistente față de violența din familia în anumite medii.
Un efort pe termen lung și complex de abordare trebuie să implică atât instituțiile statului cât și societatea civilă pentru a combate violența din spatele ferestrelor.
Victimele trebuie protejate și agresorii pedepsite cu o legislație clară și stricte.
Un sistem național integrat trebuie să sprijină victimele violenței domestice prin adăpost și acces la consiliere psihologică și juridică și sprijin social reabilitator.
Educarea este fundamentală pentru prevenirea violenței în familii. Necesităm să introducem copii din vârste fragede conceptele de egalitate de gen și respect și să le învățăm să rezolve conflictelor într-un mod pașnic.
Violența domestică nu trebuie să fie acceptată ca inevitabilă și trebuie să fie considerată ca o violare seria a drepturilor umane care trebuie să fie oprită.
Putem dezvolta o societate libera de violență prin eforturi comune și construi un sistem fundamentat pe respectul uman și egalitatea.
